Strada....

Strada...iluzie (a)batuta de rotile masinilor, scanteiaza in lumina palidului Soare de martie, inainte de echinoctiu. Acoperita cu un strat, mai gros, de noroi...se mai ivesc anumite franturi din patura de pietris ce aduc cu ele varsta paleogena ale unor straturi stramutate din aval sau amonte al vreunui rau. Dincolo de peisajul alohton, strada, e o adevarata panza de sariaj.
Pe langa straturile succesive de pietre alohtone, pe marginea ei se mai pot schita si alte straturi autohtone, care, pe alocuri, sunt autoritare si devin dominante conferindu-i strazii un aspect foarte eterogen.
Strada, improprie denumirea, e doar o cale de acces dinspre.......spre......! Cu aspectul diform, creeaza, uneori (de cele mai multe ori) un mare disconfort tuturor trecatorilor....fie ca sunt de oameni sau animale. Insa ori de cate ori se mai aseaza un strat de pietris, sub forta de tasare pe care o au autovehicolele de-a lungul timpului, tot partea autohtonului va iesi la suprafata. Pe margini, triumfatoare iarba, va ramane inca...pentru nu se stie cat timp. Doar cateva turme de capre par sa ii deranjeze existenta.
Daca ne indepartam putin de strada, ici colo asezate discret si cat mai fractal, cateva tufisuri de salcam. In alte locuri predomina cateva livezi in care elemente predominante sunt reprezentate de prun si piersic. Deasupra tuturor vegheaza nestingherit...norii. In acest moment cerul e curat. Fara pete de alb....mai rar in departare cativa altostrati.
Strada si-a legiferat, consolidat structura prin excelenta. Azi, modificari sunt aduse de catre om doar partii superioare.....prin adaos ori mutatiune.
Strada reprezinta o fundatie eterogena consolidata intr-un trecut tumultos supus transgresiunii antropice.