Insuportabila usuratate a fiintei de Milan Kundera

Week-end-ul fiind doar un pasaj de trecere intre munca si odihna simteam nevoia sa revin la unul din hobby-urile mele. Sambata, in timpul unei prelungi cumparaturi prin piata, avusesem atasat de o ureche, o casca, prin care ascultasem postul de radio Romania Cultural. Ciudat...ar spune unii...si ii cred pe cuvant, cine ar mai face o asemena chestie....:) ...sa asculte emisiune de cultura in timpul peregrinarilor sale prin piata.

Invitatul din acea emisiune...a carui inceput nu l-am prins, a fost Stelian Tanase. A durat ceva timp emisiunea aceea. Insa de atunci am ramas in minte cu un nume....Milan Kundera. Ecourile numelui sau mi se spargeau de timpan......auzisem undeva, candva acest nume. Dupa putin timp ma desmeticisem din reverie. Evident il studiasem in liceu...cum de altfel se studiaza mai aproape toti literatii, insa, fara noima pentru mine la acea data. Acum parca, ceva, ma pornise sa caut sa aflu mai multe detalii despre el.

Ajungand acasa si despovarandu-ma de toate bagajele primul lucru facut a fost sa intru pe internet si sa dau un search numelui care imi obosea obsesiv urechea....mintea.

Milan Kundera....prozator ceh...in fata mi se afisau titlurile sale ce vazusera lumina tiparului. Un titlu mi-a acaparat pentru moment atentia si am inceput sa verific....imposibila usuratate a fiintei......parea un titlu destul de atragator pentru un novice in ale literaturii. Un simplu om caznit care are o deosebita placere sa isi piarda timpul, in zilele noastre, sa se piarda printre nuantele unor timpuri paralele timpului nostru.

Nestand pe ganduri facusem rost de faimoasa opera a autorului care, desi o gasisem in engleza,....nu reprezenta niciun impediment pentru mine.

Am inceput, languros, sa o citesc. Nu reusisem sa citesc mult, deoarece in engleza fiind trebuia sa ma lupt si cu tradusul...sa inteleg despre ce vroia sa zica autorul. Mesajul lui.

Pornise de la o idee a lui Nietzsche si anume cea a eternei reveniri.....idee cu care Nietzsche i-a incurcat des pe ceilalti filosofi. A gandi ca totul se repeta la fel, cum odata am experimentat un lucru... ca recurenta insasi se repeta la infinit.

Transpunandu-l la negativ acest mit al eternei reveniri sustine ca o viata care dispare o data pentru totdeauna, e ca o umbra, fara greutate, moarta in avans, iar daca a fost oribila, frumoasa ori sublima este infioratoare...si frumusetea nu mai conteaza. E ca si cum doua regate din Africa secolului al 15-lea ar purta un razboi...care nu schimba cu nimic destinul lumii....chiar daca sute de mii de negrii pier in chinuri groaznice...s-ar repeta. Evident prin repetare tot nu va schimba nimic in cursul istoriei omenirii insa va deveni o masa solida, permanent protuberanta si ireparabila fara rost.

Un alt caz despre care se face referire .....acel binecunoscut Robespierre al Revolutiei Franceze. Daca revolutia franceza s-ar repeta la nesfarsit atunci istoricii francezi ar fi mai putin mandri de Robespierre. avand in vedere ca ei se confrunta cu ceva ce nu va mai avea loc, anii sangerosi ai revolutiei s-au transformat doar in cuvinte, teorii si discutii. Existat totusi o diferenta mare intre un Robespierre ce apare numai o data in istorie si un Robespierre ce apare mereu, decapitand....ad infinitum....capii Frantei.

Cam atat citisem...deja ma captivase efectiv. Desi imi ramase in memorie si imi va ramane ...mult timp de acum incolo....o fraza...

In amurgul lucrurilor, toate sunt luminate de o aura de nostalgie chiar si ghilotina....



Evident va doresc pofta la citit...merita.



Imposibila usuratate a fiintei de Milan Kundera.